Copiii si blocajele emotionale

O familie este un sistem şi copilul este veriga cea mai sensibilă a acestuia. Când copilul dă semne de suferinţă psihică, este important să existe şi o consiliere psihologică a părinţilor pentru ca familia să îşi conştientizeze problemele şi să facă ceea ce este cel mai bine pentru copil.

De ce vin părinţii cu copiii lor la psiholog?

De obicei, părinţii vin cu copiii la psiholog atunci când se simt depăşiţi şi nu pot gestiona situaţia de criză în care se află copilul lor. Ei nu mai reuşesc să comunice şi să se înţeleagă cu copilul. Părinţii ar trebui să se alarmeze la apariţia oricăror manifestări şi exteriorizări ale suferinţei interioare printr-un limbaj simbolic şi adesea corporal, cum ar fi:

• copilul nu mai mănâncă bine sau varsă;
• nu mai doarme bine sau are coşmaruri;
• îi este frică să doarmă singur sau se teme de diverse lucruri;
• este irascibil, iritabil şi plânge uşor sau se enervează şi loveşte obiectele din jur sau alţi copii sau chiar adulţii de lângă el;
• este deprimat, trist şi închis în el, apatic şi nu mai comunică cu cei din jur ca înainte;
• are ticuri sau comportamente repetitive (verifică de zeci de ori dacă a făcut ceva sau nu);
• are dificultăţi de adaptare la grădiniţă sau la şcoală;
• enurezis (copilul mai mare urinează în pat în mod repetat) etc.

Semnalele trimise de copii trebuie înţelese şi decodificate cu grijă. Prin intermediul lor, copilul transmite că ceva este în neregulă şi el nu se poate adapta sau nu poate depăşi o anumită situaţie. Adeseori, când într-o familie există probleme nerezolvate, conflicte, tensiuni, copilul simte ce se întâmplă şi se exprimă la rândul său aşa cum poate, printr-un limbaj simbolic.

Povestea din spatele jocului cu nisip

Tehnica de terapie sandplay sau „jocul cu nisip” presupune folosirea unei colecţii de miniature ce reprezintă oameni, animale, plante şi minerale, figuri mitologice etc., utilizate pentru a crea scene sau imagini în mod liber în cadrul unei cutii cu nisip uscat sau a unei cutii cu nisip ud. Jocul este limbajul, miniaturile sunt cuvintele, iar cutia cu nisip este locul exprimării emoţionale. Sandplay sau “jocul cu nisip” reprezintă o metodă de psihoterapie şi de dezvoltare personală întemeiată de Dora Kalff, terapeut jungian, în anii 1950-1960 în Elveţia, destinată iniţial copiilor, dar care apoi a fost folosită cu succes şi în psihoterapia adulţilor. Fondatoarea terapiei sandplay a căutat o metodă de terapie potrivită copiilor. Potenţialul enorm al jocului în depăşirea problemelor psihologice de diverse naturi a fost subestimat de alţi terapeuţi. Dora Kalff a descoperit faptul că şi creaţiile spontane ale copiilor în nisip corespund procesului interior psihic de individuaţie, descris de C.G. Jung. Părinţii care îşi aduceau copiii la terapie erau uimiţi de schimbările produse la aceştia după ce făceau sandplay. Această metodă este folosită în prezent şi în România, complementar terapiei jungiene, atât în terapia copiilor, cât şi în cea a adulţilor, deoarece această formă de terapie non-verbală furnizează un acces direct şi valoros la inconştient. Multe dintre aspectele profund perturbate, adesea primitive ale psihicului nu pot fi exprimate verbal, dar pot fi exprimate în sandplay. Alegerea nisipului în tehnica sandplay nu a fost deloc întâmplătoare. El poate fi aruncat, tasat, modelat, săpat sau mângâiat, fiind mijlocul prin care pot fi exprimate sentimente şi emoţii puternice în mod concret. Jocul cu nisip şi figurine este terapeutic prin sine însuşi: el reîmprospătează sentimentul de libertate, încurajează utilizarea imaginaţiei, creşte implicarea personală şi, nu în ultimul rând, încurajează dezvoltarea sinelui personal. Jocul este mai mult decât un mediu natural de comunicare al copilăriei. Este un mediu expresiv natural de comunicare pentru orice persoană (copil sau adult) aflat în criză.

Exprimarea personalităţii

Prin jocul cu nisip, copilul poate fi pe deplin el însuşi şi îşi poate exprima personalitatea în totalitate. Mulţi dintre copiii care vin la terapie suferă de lipsa siguranţei interioare şi nu au un sentiment de apartenenţă. Spaţiul disponibil al cutiei de nisip, alături de prezenţa discretă şi non-intruzivă a terapeutului creează pentru copil acel spaţiu liber şi totodată protejat care îi permite să se simtă în siguranţă, să îşi depăşească blocajele emoţionale şi să se dezvolte sănătos. Terapia sandplay este o metodă valoroasă şi eficientă, ea trezeşte la viaţă şi sprijină forţele autovindecătoare ale persoanelor ce vin la terapie pentru diverse probleme de viaţă. Sandplay are în comun cu filosofia Zen faptul că persoana este adusă către ea însăşi, cheia oricăror problem personale aflându-se în interior.

Decodarea simbolurilor

Imaginile de sandplay se realizează în serie, câte una sau chiar două în timpul ședințelor de terapie și alături de terapia jungiană și de tehnicile specifice ei (cum ar fi analiza viselor, lucrul cu basmul, cu desenul) se constituie într-un proces therapeutic complex. La începutul unei terapii, imaginile de sandplay sunt mai simple şi relativ mai uşor de decodificat, fiind legate de aspect ce ţin de viaţa concretă, pragmatică. Pe parcursul terapiei, imaginile conţin simboluri tot mai complexe, legate de problemele de profunzime ale persoanei. Terapeutul observă atent şi discret elaborarea fiecărei scene de sandplay şi este receptiv la emoţiile ce pot apărea în timpul lucrului cu nisipul. Pentru înţelegerea şi decodificarea simbolurilor din scenele de sandplay, este important şi povestea pe care cel ce le-a realizat o dezvăluie. Scenele finale din lădiţa cu nisip sunt fotografiate şi păstrate de terapeut şi reprezintă mărturii preţioase ce îi permit acestuia să analizeze procesul terapeutic în timp şi să înţeleagă şi direcţia în care se îndreaptă persoana aflată în terapie. O imagine de sandplay poate conţine o problemă de viaţă a persoanei ce a realizat-o, dar şi o soluţionare simbolică a acesteia, prin activarea forţelor autovindecătoare ale psihicului. C.G. Jung vorbeşte deseori despre simbolul care vindecă şi care apare din locul de unde nimeni nu se aşteaptă.

Exprimarea emoţiilor neverbalizate

Persoanele a căror experienţă senzorială primară a fost negativă au şansa unei senzaţii tactile de manipulare şi atingere a nisipului care este terapeutică în sine. Copiii care nu au avut şansa să fie ţinuţi în braţe, mângâiaţi şi dezmierdaţi de părinţii lor sunt cei care pot avea beneficii mari din jocul cu nisip. De asemenea, persoanele traumatizate incapabile să-şi exprime durerea în cuvinte de faţă cu terapeutul o pot face mult mai bine vorbind printr-una din miniaturile din sandplay. Am întâlnit în practică situaţia în care un copil care şi-a pierdut în mod neaşteptat şi crud un părinte iubit îşi simboliza durerea imensă prin îngroparea unor figurine în nisip, tot aşa cum şi părintele decedat se află îngropat în pământ. Nisipul şi miniaturile sunt ideale pentru exprimarea de către copil a propriilor metafore terapeutice. De exemplu, un copil sfâşiat interior de divorţul proaspăt al părinţilor săi care s-au luptat pentru el a simbolizat condiţia sa în lădiţa cu nisip prin scene de luptă şi desfăşurări de forţă a două armate inamice. Medicul, care le dădea asistenţă răniţilor, simboliza terapeutul care acorda îngrijire, acceptare şi afecţiune părţii rănite din sufletul copilului. Acest simbol creat de copil include în el şi speranţa vindecării. Diverse probleme emoţionale neverbalizate pot fi exprimate în sandplay. Aduc ca exemplu situaţia unui copil care se simţea neiubit şi flămând afectiv în relaţia cu părinţii săi, foarte ocupaţi. El şi-a exprimat problematica alegând un animaluţ sălbatic, ce era extrem de flămând şi despre care povestea că nu mai mâncase de ani buni decât câteva firimituri de pâine din când în când. Apoi în următoarele scene de sandplay a avut grijă să hrănească acest animăluţ şi să îi creeze un loc nou prielnic şi mai mare în lădiţa de nisip. Extrem de interesant este faptul că transformările care apar în lădița de nisip de la o ședință de terapie la alta sunt însoțite de transformări care se produc și se vor manifesta și în viața reală a persoanei. În acest sens, tehnica sandplay poate fi folosită atât ca înțelegere și diagnosticare a stării prezente, cât și ca indicator prognostic, anticipativ al evoluției psihologice.

Autor: Psihoterapeut Andreea Raduţă, www.epsihoterapie.ro, Tel.: 0729 178 901, E-mail: candreear@yahoo.com

Articol publicat in Almanahul Medical, ianuarie 2011 si preluat de pe site cu acordul autorului.

Inapoi la Pagina Parintilor