Cântec de adormit Miţura când era mică
de Tudor Arghezi

Doamne, fă-i bordei în soare,
Într-un colţ de ţara veche,
Nu mai nalt decât o floare
Şi îngust cât o ureche.

Şi-n pridvor, un ochi de apă
Cu o luntre cât chibritul,
Ca-n crâmpeiul ei să-ncapă
Cerul tău şi nesfârşitul.

Dă-i un fluture blajin
Şi o broască de smarald.
Şi-n pădurea de pelin
Fă să-i stea bordeiul cald.

Şi mai dă-i, Doamne, vopsele
Şi hârtie chinezească,
Pentru că, mânjind cu ele,
Slava Ta s-o smângălească.

Şi când totul va fi gata
S-o muta la ea şi tata.

Trimisa de Ileana Nedelcu

Comentarii

Un catel micut odata, Cu o

Un catel micut odata,
Cu o voce tremurata,
Se ruga de un dulau
Sa-i dea din ciolanul sau.

-Ham, ham, ham, mi-e foame rau,
Vreau si eu din osul tau!
-Ha,ha,ha, ma faci sa rad,
Poate-ti trag un sut in fund!

-Marrr! Ia pleaca tu de-aici,
Nu-mpart oase cu cei mici!
Si-a fugit bietul catel,
Necajit si vai de el!

Dar deodata s-a gandit
Sa-si ia blana la vopsit
In dungi late, sa se creada
Ca-i tigru din cap in coada!

Si-uite-asa dungat apare
Chiar la cainele cel mare.
Sta dulaul si priveste.
Sa-i dea osul… se gandeste:

“De nu-l primesc la mancare,
Cand s-o face asta mare
Face hap si ma inghite.
De-i dau osul, tine minte.”

Si-i zise cu glas mieros:
-Tigrisor, nu vrei un os?
-Ba il vreau ca vine tata
Si-o sa fie masa gata.

-Vine tigrul? Vai de mine!
Am plecat, ramai cu bine.
Pofta buna si sa-i zici
Ca eu chiar ma mut de-aici!

-Salutare si … pupici!

Cântec de adormit Miţura când era mică

Doamne, fă-i bordei în soare,
Într-un colţ de ţara veche,
Nu mai nalt decât o floare
Şi îngust cât o ureche.

Şi-n pridvor, un ochi de apă
Cu o luntre cât chibritul,
Ca-n crâmpeiul ei să-ncapă
Cerul tău şi nesfârşitul.

Dă-i un fluture blajin
Şi o broască de smarald.
Şi-n pădurea de pelin
Fă să-i stea bordeiul cald.

Şi mai dă-i, Doamne, vopsele
Şi hârtie chinezească,
Pentru că, mânjind cu ele,
Slava Ta s-o smângălească.

Şi când totul va fi gata
S-o muta la ea şi tata.

Aceasta poezie e fantastica tudor Arghezi e un poet pur si simlu GROZAV