Tare mult îmi place
Şotronul să-l sar,
Gândul nu-mi dă pace
Scriu cu creta iar.

Unu e căsuţa
Ia priviți şi voi,
Creta-mping fuguţa
Către cifra doi.

Trei pe loc aşteaptă
Să-l sar şi pe el,
Dar nu pot eu dreaptă
Sta în nici un fel.

Şi pornesc spre patru
Şi să cad nu vreau,
Roată ca la teatru
Toţi copiii-mi dau.

Cinci e cifra care
O sar parcă zbor
Şi la şase-mi pare
Stau într-un picior.

Am noroc la şapte
Să-l trec uşurel,
Încă nu e noapte
Vine opt chiar el.

De la opt întoarsă
Sar eu înapoi,
Şapte nu mă lasă
Să ajung la voi.

Tot aşa zglobie
Sunt la şase, ştiu,
Şi cu bucurie
Cinci cu creta scriu.

Patru mai urmează
Şi m-aşteaptă-acum,
Trei mă-mbărbătează
Să nu-l las în drum.

Şi la doi cu bine
Uite c-am ajuns,
Creta albă-n fine
Eu pe unu-am pus.

Şi sunt campioană
Chiar într-un picior,
Nu e nici o toană
De şotron mi-e dor!