Zîna Florilor

Zîna Florilor - de Andreea Christina Batali
(Andreea Christina Răduţă Petrescu)

"Toate visele noastre se pot împlini – dacă avem curajul de a porni în căutarea lor" - Walt Disney

Mă aflam într-o poieniţă nespus de frumoasă.
Deodată, din cea mai frumoasă floare a ieşit o zînă. Înmărmurită m-am tras înapoi, şi am întrebat-o:
-Cine eşti?
-Sînt Zîna tuturor florilor.
Am venit să te duc în Împărăţia mea pentru că vreau să te răsplătesc pentru grija ce o porţi supuselor mele, florile.
Zicînd aceasta, ea îmi dădu o pereche de aripioare şi ne înălţarăm amândouă pînă la floarea în care domnea ea. În împărăţia ei erau cele mai minunate nectaruri.
A luat un păhăruţ cu căpăcel şi a turnat în el un nectar de culoare galben rozaliu, spunându-mi:
-De cîte ori vei dori ceva e de ajuns să bei o picătură şi dorinţa şi se va împlini.
Fără să îmi dea răgaz să mă minunez(ea) m-a scos din floarea în care domnea, mi-a luat aripioarele şi a dispărut.
Bucuroasă am alergat spre casă . Odată ajunsă(m-am dezbrăcat) am vrut să beau o picătură din acel nectar făcător de minuni, când am auzit un glas abia şoptit:
-Andreea, Andreea scoală! E ora şapte fără un sfert.

Click aici pentru a vedea manuscrisul original

Comentariu de la Lidia Batali - mama autoarei povestii de mai sus:

"Am o fetiţă Andreea şi un băiat Alexandru. Am să vă vorbesc despre Andreea, fetiţa care a scris la nouă anişori povestea "Zâna Florilor".
La vremea aceea, adică în anul 1985 nu se scria cu î din a (â) ci cu î.
Vă spun acest lucru ca să nu credeţi ca nu ştia să scrie; ştia să scrie foarte corect dar şi foarte frumos.
Totul a început de la nici doi anişori când eu îi citeam Andreei şi frăţiorului ei Alexandru, în fiecare zi, poveşti şi poezii.
Vă sfătuiesc şi pe voi copii să citiţi, pentru că adevăraţii voştri prieteni sunt carţile. Cărţile vă dezvoltă imaginaţia, vă ajută să progresaţi şi în lumea lor vă veţi simţi ca vrăjiţi.
Fetiţa de atunci, Andreea Christina a crescut, şi a ajuns la rândul ei mămică; are o fetiţă de opt anişori, Maria, şi un prichindel de doi ani, Ion.

Am să vă povestesc acum de fetiţa Andreei, Maria; de Ionuţ, băieţelul Andreei am să vă povestesc peste câţiva ani, când va mai creşte.
Maria, alintată şi Măriuca, ce credeţi că face la opt anişori? Scrie la rândul ei, dar nu poveşti, ci poezii. Două din poeziile ei au fost publicate în "Colecţia celor mai frumoase poezii ale copiilor din oraş" şi o să le întâlniţi şi pe acest site.
Ca să vă stârnesc curiozitatea, am să vă scriu aici una din poeziile ei(apărută în colecţie) compusă când era foarte fericită deoarece venise pe lume frăţiorul ei, Ion.

Vaca fericită

Sunt atât de fericită
Cât o vacă jumătate,
Înmuiată toată-n lapte
Pân’ la gât şi pân’ la coaste!

Nu-i aşa că e minunat să fii copil?"

Material trimis de Lidia Batali

Inapoi la Povesti