Poezie - Cainele de Silvia Filip

Câinele - de Silvia Filip

Stă pe labe gânditor
Mai priveşte câte-un nor
Vine Petru şi-i aruncă
Un os mic,apoi o nucă
Doar atâta merit eu?
C-am lătrat şi mi-a fost greu...
Şi vroiam un os mai mare
Să-l pot duce în spinare
Să-mi ajungă pentr-un an
Iar cu nuca ce să fac?
Să joc baschet c-un pisoi
Şi să fac tumba apoi...

 

Poezii - Placinta - Silvia Filip

Placinta - de Silvia Filip

Irinuca s-a trezit
Dup-un vis neisprăvit
Iar bunica o chema:
-Haide, hai fetiţa mea!
Că bunica a făcut
O plăcintă cu bucluc
Coaptă bine în cuptor
Pentru tine puişor.

 

Poezii - Papusa - de Silvia Filip

Papusa - de Silvia Filip

O păpuşă am primit
Care e cât un pitic
Are ochii coloraţi
Negri şi catifelaţi
Părul lung şi mătăsos
Şi pantofi culoarea roz
O privesc cu încântare
Vreau să-i dau şi ei mâncare
Însă mama mea îmi zice
-E păpuşã, nu-i copil,
Poţi să-i cânţi un cântecel
Nu să-i dai din castronel!

 

Poezii - Broasca - Silvia Filip

Broasca - de Silvia Filip

Ieri Matei a prins o broască
Cam râioasă şi buboasă
Nu, nu-i broasca de la uşă
E o broască de pe lac
Care cântă oac-oac-oac
Care-avea şi un colac
Broasca învăţa să-noate
Când pe burtă, când pe spate
Dând din labe pe-apucate
Însă scurtă i-a fost ora
Că Matei i-a furat lotca
Şi în cadă el a pus-o
Vrând să o spele cu duşul
Şi cu un prosop curat
Să o şteargă imediat
Să nu răcească cumva

Poezii - Iepurele mofturos - De Silvia Filip

Iepurele mofturos - de Silvia Filip

Iepurele cel fricos
Toată ziua-i mofturos
Ba că varza e prea tare
Ba că nu are sandale
Şi tot îşi şterge lăbuţa
De se mirã şi lăcusta
Şi îi spune supărată:
-Şezi frumos în iarba-naltă
Că m-ai ameţit de toane
Iepure ce-ai vrea ?
Sarmale ?

 

Poezii - Oul de rata - de Silvia Filip

Oul de rata - de Silvia Filip

Ieri am spart un ou de raţă
Mami s-a albit la faţă
Raţa şade supărată
În căsuţa-i aranjată
Un papuc eu am pierdut
Oul scrob l-am şi făcut
Pentru gâze şi furnici
Şi-alte orătănii mici.

 

Poezii - La semafor - Silvia Filip

La semafor - de Silvia Filip

O omidă am văzut
Cum pe stradă a trecut
S-a oprit la semafor
Chiar dacă era nor
Şi cuminte ea a stat
Pe verde a traversat
Cu pantofii noi de lac
Ce cu drag i-a încălţat
Ea sprinţară cam era
Însă reguli respecta
Apoi iute în copac
Omide s-a cocoţat
Frunzele plângeau în taină
Dudele cădeau cu spaimă
Iar omida pofticioasă
A şezut întâi la masă
Şi din frunze a mâncat

Magia poneiului

Magia poneiului - de Maria Răduţă-Petrescu

Intră-n casa la Azor
Un ponei mic şi uşor.
Cu boticul maroniu
Şi cu părul auriu.
Floricele argintii
Sunt pe aripi rozalii.
Are un corn vrăjit,frumos,
Cu magie pentru toţi.
Şi copite mititele,
Să alerge mult cu ele.

 

 

Intr-o zi de toamna, la joaca

Într-o zi de toamnă, la joacă - de Maria Răduţă-Petrescu

Toamna a venit,
Frunzele ca un covor s-au aşternut,
Din multe culori fruoase:
Galbene, roşii, maro, portocalii,
În forme drăguţe.
Copiii mari şi mititei,
Din frunze au făcut
O casă ca o căpiţă.
Apoi ei au fugit,
Pe căpiţă au sărit,
Frunzele s-au ridicat
Ca un nor colorat.
Norul jos s-a aşternut
Şi copiii toţi au râs.

 

Primavara la joaca

Primăvara la joacă - de Maria Răduţă-Petrescu

Primăvara a venit,
Ghiocelul a-nflorit.
Floricelele frumoase
Stau pe câmpuri bucuroase.
Copilaşii au sosit
Şi la jocuri au zâmbit.
Este veselie mare,
Primăvara râde tare.
Iepuraşii mici şi mari
Stau frumos printre stejari.
Apa susură în cale,
Asta-i zi de sărbătoare.
Ciupercuţa rozalie
Are voal de pălărie.
Gândăcelul mititel
Râde lângă un purcel.