Despre trenulete si calatorii sufletesti cu Aniela Tanase

Campania "Darul lecturii" continua cu o serie de interviuri cu scriitori si ilustratori romani de carte pentru copii, oameni curajosi care zi de zi se lupta cu dificultatea de a publica literatura pentru copii in Romania si ies invingatori. Astazi stam de vorba cu Aniela Tanase, aflata inca la debut pe piata editoriala din Romania cu seria TT, din care s-au publicat pana acum doar doua carti, Te-duc-Te-aduc si TT la oras. Cele doua carticele se deosebesc prin faptul ca sunt cartonate integral, spun o poveste, sunt bilingve şi, mai ales, prin faptul că sunt ilustrate intr-un mod inovator pe piata romaneasca: prin colaj de diverse materiale care sa formeze o scena potrivita cu textul.

(Aniela in libraria Mihail Sadoveanu din Bucuresti)

1. Spune-ne ceva despre tine si povesteste-ne, pe scurt, istoria trenuletului TT.

Sunt de fel din Vidra de langa Bucuresti. De 11 ani locuiesc in America cu sotul si cu copiii nostri, David (9) si Daria (5). Imi plac activitatile pentru copii si bricolatul. Pentru acest motiv am realizat site-ului www.ActivitatiCopii.ro. Sunt autoarea seriei de carticele cu trenuletul TT. Momentan fac un master in Resurse Umane, fac prezentari despre cartile cu TT si despre Romania si voluntariat la scoala copiilor mei.

TT s-a nascut dintr-o provocare. Inspirata de miile de carti la care am avut acces in bibiotecile de carti pentru copii de aici, mi-am propus sa public si eu cel putin o carte pentru copii in viata mea. De cand am devenit mamica imi doream asta. Aveam schitate mai multe povestiri pe care visam sa le vad tiparite pe hartie, insa mai apoi mi-a venit ideea sa imi si ilustrez cartea. Trebuia ca textul si stilul ilustratiilor mele sa se potriveasca unele cu altele.

Seria trenuletul TT s-a nascut intr-o noapte de martie in 2008! Fireste ca am lucrat la text si ilustratii mult timp pana sa ajunga in forma finala, dar intr-o singura noapte am conceput intreaga serie de patru carti, dintre care numai doua sunt publicate. Stiam deja ca va fi adresata categoriei de varsta de pana-n 3 ani, stiam ce fel de ilustratii vreau, si am gandit ce notiuni sa cuprinda. Intr-o noapte nu puteam sa dorm parcurgand traseul lui TT si am hotarat sa pun pe hartie, caci sigur voi uita pana dimineata ce se intampla in fiecare dintre carticele. Cand am citit dimineata, dupa ce m-am trezit, am fost uimita. Totul a venit catre mine, cu inspiratie maxima si eram extrem de multumita de rezultat.

 

 

2. De ce un trenulet si de ce TT?

Trenulet pentru ca David, cand avea 2 ani, era indragostit de el. De ziua lui i-am si facut un tort trenulet. Am observat pe parcurs ca mai toti copiii iubesc trenuletele, fie ei baietei sau fetite. TT este prescurtarea de la Te-duc-Te-aduc. Am cautat un nume care sa fie foarte usor de pronuntat pentru cei mai mititei si am gasit. 

3. Care era cartea ta preferata în copilarie?

In copilaria foarte timpurie nu am avut acces la extrem de multe carti. Dar cele pe care le aveam le pretuiam foarte mult. "Aventurile lui Habarnam si ale prietenilor sai" de Nikolai Nosov este cu siguranta cartea copilariei mele. Imi aduc aminte o carte mare, cu coperta albastra si cartonata cu Habarnam intr-o barca pescuind. M-am bucurat ca un copil cand, acum cativa ani, am descoperit-o pe internet. Am recitit-o si am ras cu voce tare, exact ca atunci cand eram copil...Acum le-o citesc copiilor mei care o indragesc foarte mult. Mie mi se pare geniala!

4. Care sunt scriitorii de carti pentru copii care te inspira cel mai mult?

Eric Carle ma inspira cel mai mult. Ma bucur nespus ca a fost tradus si ca a aparut si in Romania. As vrea sa il intalnesc o data, chiar m-am gandit sa ii scriu si sa ii multumesc pentru ce a adus in literatura pentru copii si pentru inspiratia pe care mi-o da. In aceasta vara planuim o excursie in familie la "The Eric Carle Museum of Picture Book Art" care este in Massachusetts la vreo doua ore de mers cu masina de orasul in care locuim acum.

5. Ce anume din viata te inspira?

Ma inspira copiii in general, in special cei mici pana-n 3, 4 ani si tot ce este legat de ei. Ma inspira cum invata ei si cum absorb ca bureteii totul din jur...ma inspira cum vad ei viata in culori vii si cum deseneaza in forme simple, dar prin care spun atat de multe...de unde si textele mele simple, informative, si ilustratiile viu colorate si tridimensionale (care invita copilul sa le atinga). Apoi  natura in care gasesc permanent cate ceva ce poate fi introdus in ilustratiile cartilor.  De exemplu: un fluturas este realizat dintr-o frunza gasita la plimbarea in parc, pietricelele de pe malul raului sunt culese de noi, scoicile si nisipul deasemenea...

6. Ce carte pentru copii ti-ai dori să fi scris tu?

"The velveteen rabbit" (Iepurasul de catifea) - desi este pentru copii atinge si adultii cu aceeasi intensitate.

7. In viziunea ta, ce anume poate determina un copil sa se apuce de citit sau sa iubeasca lectura? Cum putem noi, ca parinti, sa ii incurajam?

Faptul de a-i pune cartea in mana de mic, de cand incepe sa stea in sezut, acela este primul pas. O carte este cea mai ieftina "jucarie", este cel mai ieftin dar pe care parintii il pot da copiilor dar care are efecte extraordinare. Copilul trebuie ghidat sa prinda drag de carte, nu sa vada cititul ca pe o corvoada, pentru ca asa trebuie, e tema de la scoala. Simpla rutina a cititului zilnic impreuna cu copilul inainte de culcare de exemplu, sau in orice parte a zilei, creeaza o legatura minunata intre parinti si copii si il face pe copil sa isi formeze dragostea aceasta pentru carti.
Vorbiti-le despre cartile copilariei voastre, despre cum citeati voi cand erati mici. Daruiti-le carti cu fiecare ocazie. Daca nu va permiteti sa le cumparati, faceti schimb de carti intre prieteni, imprumutati de la biblioteca, uitati-va dupa oferte online, cumparati carti la mana a doua. Copiilor le place sa citeasca o carte de nenumarate ori, orice investitie nu va fi inutila. Cand copilul incepe sa citeasca singur, continuati sa ii cititi, chiar daca este tentant sa va vedeti de ale voastre. Legatura aceea speciala dintre voi din timpul lecturii trebuie continuata, il veti ajuta cu intonatia si ii veti da incredere in el. Propuneti o seara a cititului in familie in care fiecare sa isi ia propria carte in mana si sa o citeasca. Faceti din asta o sarbatoare, daca vreti, cu fursecuri, suc sau ceva fructe dupa care sa va retrageti in lectura.

8. Parintii tai te-au indreptat spre lectura, citeau la randul lor? Cum s-a dezvoltat in tine pasiunea pentru citit?

Da, parintii mei m-au indreptat spre lectura. Imi ofereau carti cum aveau ocazia. Mama mea in special citea foarte multe romane. Imi aduc aminte ca in fiecare seara era cu cartea in mana si abia asteptam sa ma fac si eu mare sa citesc cartile pe care le citea ea. Apoi am urmat liceul de filologie Ion Creanga in care am fost expusa foarte mult la citit.

9. Cum vezi viitorul pietei de carte pentru copii, global si in Romania, in special?

Eu il vad, vreau sa il vad, in dezvoltare, paradoxal cu lumea electronicii in care traim. Sunt ingrijorata insa, intr-o societate in care, realmente, cum ma intorc in stanga sau in dreapta vad copiii jucand jocuri pe DS si raspunzand parintilor intr-o doara, fara sa isi ia ochii de pe ecran. In scoala, influenta copiilor care nu citesc este mult mai mare fata de cea a copiilor care citesc. E cumva o lupta de care tin cu dintii sa fie castigata de catre “cititori”. Dar eu stiu? Sper la o trezire a parintilor. Sper ca parintii generatiei noastre sa devina din ce in ce mai constienti de importanta lecturii. Sa limiteze copiiilor accesul la jocuri electronice, si sa ii indemne la citit, chiar daca aceasta inseamna sa le ofere carti digitale. Nu conteaza in ce format vine cartea, text sa fie, daca numai asa ii vor determina sa citeasca.

10. Ai de gand sa mai scrii, la ce proiect lucrezi acum?

Am de gand sa mai scriu si sa ilustrez, da...Pentru ca nu prea pot sa fac una fara alta. Cred ca puterea cartilor mele sta in ilustratiile mele. Cum altfel as putea sa imi atrag cei mai sinceri critici, copiii, daca nu prin culorile vii atragatoare la privit si atins? Daca ar fi sa imi aleg o meserie aceasta ar fi: autoare de carti pentru copii. Dar, dupa cum se stie, nu se poate trai din carti, cel putin nu acum.
Deocamdata lucrez cu sotul meu la un proiect despre care este prea devreme sa vorbesc. Intre timp imi promovez cartile si aici in America, si fac prezentari cu TT pe unde sunt invitata (biblioteci, gradinite, scoli).

11. Ce ai vrea sa mai adaugi?

As vrea sa incurajez pe oricine doreste sa devina autor de carte pentru copii sa isi urmeze visul caci nu este imposibil.

Un interviu acordat Laurei Frunza pentru ActivitatiCopii.ro

Laura Frunza este autoarea blogului "Idei pentru mamici si copii" si o cunoscatoare si devoratoare avida de carte pentru copii. In afara de recenziile publicate pe blog sau pe diverse alte site-uri, Laura este si traducatoare de beletristica pentru copii si adolescenti, avand pana acum in palmares peste 30 de titluri traduse pentru diverse edituri din Romania.